După cum am menționat, diagnosticul cu insuficiență renală cronică (IRC) în stadiul terminal presupune incapacitatea rinichilor de a-și exercita funcțiile, ceea ce rezultă o serie de complicații și perturbează mai multe procese vitale în organism.

Prin urmare, dacă ceva nu funcționează, trebuie înlocuit. Cum? Substituția funcției renale poate fi:

• artificială: prin hemodializă, hemofiltrare sau dializă peritoneală;
• naturală: prin intermediul transplantului renal.

Fiecare alternativă de tratament are indicaţii şi contraindicaţii.

Hemodializă este un procedeu medical care îl leagă pe pacient de aparatul de dializă până la sfârșitul vieții sau momentul transplantului renal.

Persoana trebuie să vină la un centru de dializă 1-3 ori pe săptămână, în funcţie de deficitul funcţiei renale, unde, cu ajutorul personalului medical specializat, va fi conectat la un aparat de filtrare a sângelui care, timp de aproximativ 3-4 ore, va trece sângele printr-un sistem de filtrare special, va curăța organismul de toxine și surplusul de lichid. Eliminarea lichidului suplimentar din organismul pacientului este efectuat prin ultrafiltrare.

Transplantul de rinichi îl eliberează pe pacient de dependența de dializă. În cadrul intervenției chirurgicale, pacientului operat i se transplantează un rinichi al unui donator în viaţă sau cadaveric. Însă, transplantul nu se recomandă a fi efectuat la pacienţi vârstnici şi cu patologii asociate grave.