Pentru bolnavii cronici de rinichi acest diagnostic presupune stadiul final al evoluției patologiei renale, adică rinichii nu-și mai îndeplinesc funcțiile și pacientul pentru a supraviețui trebuie inclus în dializă. Ce este dializa? Pacientul este conectat la un aparat de substituție a funcției renale, numit „rinichi artificiali”,  procedeul durează de obicei 4-5 ore și trebuie efectuat de cel puțin 3 ori pe săptămână.

Semnele principale ale insuficienţei renale cronice terminale includ: slăbiciunea generală şi performanţa de muncă scăzută, edemele gambiene şi suboculare (picioare umflate și cearcăne sub ochi), dispneea la efort fizic (obosiți repede), cefaleea (dureri de cap) datorată hipertensiunii arteriale, greţurile, voma, somnolenţa uneori până la comă, mirosul neplăcut (de urină) în timpul respiraţiei,  scade necesitatea de a urina ziua şi se majorează noaptea. Dacă aveți câteva din aceste simptome adresați-vă de urgență la medic.

Cauzele principale ale IRC terminale includ: diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, glomerulonefrita cronică, administrarea cronică a medicamentelor nefrotoxice, vârsta, dieta bogată în proteine, pielonefrita cronică, nefropatiile congenitale şi ereditare. Deci dacă suferinți de un din ceste fecțiuni sunteți în grupul de risc de IRC.

Pacientului i se administrează un tratament complex, care include diferite modalităţi de substituţie (înlocuire) a funcţiei renale (a rinichilor), compensarea funcţiilor renale hormonale şi terapia complicaţiilor IRC terminale. Modalităţile de substituţie a funcţiei renale includ: hemodializa, dializa peritoneală, hemofiltrarea şi transplant renal. Modalitatea cea mai reuşită de substituţie a funcţiei renale reprezintă transplantul renal însă nu pentru toți pcienții acesta este indicat.

Strategia de prevenire a insuficienţei renale cronice terminale constă în diagnosticare, prevenire şi tratamentul timpuriu şi adecvat al patologiei renale. Este importantă monitorizarea eventualelor boli de rinichi prin consultaţii regulate la specialiştii-nefrologi. Pacientul trebuie să echilibreze aportul hidric (utilizarea lichidelor ca apa, sucuri, etc.) şi a sării de bucătărie, evitând dezvoltarea hipertensiunii arteriale. Pacienților care sunt în grupul de risc se recomandă să consume mai puține alimente care conțin  proteine (carne, peşte, produsele lactate, ouă). Este recomandată minimalizarea sau chiar excluderea preparatelor medicamentoase cu potenţial nefrotoxic. Fumatul şi consumul de băuturi alcoolice este interzis.