Alfabetul pacientului

A

Alternative de tratament

Sunt mai multe posibilități care pot îmbunătăți starea pacientului diagnosticat cu insuficiență cronică renală (IRC) terminală,  când rinichii nu-și mai îndeplinesc funcțiile. Transplantul renal este cea mai eficientă metodă, care presupune înlocuirea pe cale chirurgicală a rinichiului bolnav pe altul sănătos al unui donator.  Dacă perioada postoperatorie decurge fără abateri, transplantul rezolvă definitiv problema insuficienţei renale. În cazul în care transplantul nu este posibil,  pentru a supraviețui, pacientul trebuie să fie inclus în dializă: hemodializă sau dializă peritoneală care reprezintă metodele principale de substituţie artificială a funcţiei renale.

B

BB-Dializa

Compania BB-Dializa SRL extinde în R. Moldova practicile medicale europene performante și își axează activitatea pe prestarea serviciilor care să asigure îmbunătățirea calității vieții pacienților incluși în dializă.

C

Cauzele IRC

Cauzele principale ale IRC terminale includ: diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, glomerulonefrita cronică, administrarea cronică a medicamentelor nefrotoxice, vârsta, dieta bogată în proteine, pielonefrita cronică, nefropatiile congenitale şi ereditare. Deci dacă suferinți de una din aceste afecțiuni sunteți în grupul de risc de IRC.

D

Dietă

Pacientul trebuie să echilibreze aportul hidric (utilizarea lichidelor ca apa, sucuri, etc.) şi a sării de bucătărie, evitând dezvoltarea hipertensiunii arteriale. Pacienților care sunt în grupul de risc se recomandă să consume mai puține alimente care conțin  proteine (carne, peşte, produsele lactate, ouă). Este recomandată minimalizarea sau chiar excluderea preparatelor medicamentoase cu potenţial nefrotoxic. Fumatul şi consumul de băuturi alcoolice este interzis. Fiți atenți! Nerespectarea dietei poate agrava starea persoanei dializate, iar recuperarea, din cauza rinichilor bolnavi, este foarte complicată.

E

Echipa medicală

Acordarea serviciilor medicale pacienţilor cu IRC terminală solicită colaborare strânsă a mai multor specialişti. Medicul centrului de dializă indică regimul de dializă, explică dieta şi recomandă tratamentul medicamentos. Procedeul de dializă este efectuat de asistenta medicală. Uneori este necesară consultaţia dieteticianului. Pacienţii cu maladiile asociate grave sunt consultaţi de specialiştii respectivi conform îndreptărilor medicilor de familie sau, în cazuri mai urgente, de medicii centrului de dializă. Suportul psihologic este acordat de către psiholog, iar integrarea socială este facilitată de lucrătorii serviciilor sociale.

F

Farmaceutice

Terapia  medicamentoasă a pacienţilor cu IRC terminală include medicamente, care tratează complicaţiile IRC, maladiile de bază şi cele asociate (remedii antiinfecţioase, antidiabetice, hipolipemiante, imunosupresoare, antidepresante). Acumularea excesivă de lichid şi hipertensiunea arterială se tratează cu remedii antihipertensive şi diuretice. Deficitul de vitamine şi microelemente se compensează prin vitaminoterapie, preparatele calciului şi fierului, iar problemele osoase se tratează cu vitamina D activată şi fixatorii de fosfor. Cu eritropoetina se tratează anemia renală.

G

Greutate corporală

Pentru pacienţii cu IRC este caracteristică reducere progresivă a greutăţii corpului. Uneori acest proces este mascat de formarea edemelor (ex. picioare umflate etc.). Menţinerea masei corpului reflectă caracterul pozitiv al tratamentului prin substituţia funcţiei renale.

H

Hemodializă

Hemodializă reprezintă varianta cea mai frecventă de substituţie artificială a funcţiei renale, fiind utilizată pentru menţinere a circa 80% din pacienţi cu IRC terminală. Toxinele uremice şi alte substanţe sunt înlăturate din fluxul sanguin prin difuziune. Eliminarea lichidului suplimentar din organismul pacientului este efectuat prin ultrafiltrare.

I

Iniţierea dializei

Sunt o serie de factori care indică necesitatea inițierii dializei. Iniţierea dializei este recomanda-tă pentru toţi pacienţi renali cu filtraţie glomerulară < 5 ml/min (indicaţii absolu-te) sau < 15 ml/min (indicaţii relative). Hemodializa nu poate fi efectuată pacienţilor cu maladii asociate grave, alergici la heparină sau fără acces vascular.

J

Job (serviciu)

Nu renunțați la serviciu, doar dacă acesta presupune un efort fizic mărit. Încercați să elaborați împreună cu medicul un program al ședințelor de dializă, astfel încât să vă permită să rămâneți încadrați în câmpul muncii.

K

Kaliu

Persoanele care suferă de IRC au un nivel sporit de Kaliu. Manifestările clinice ale concentrației sporite de kaliu sunt slăbiciunea musculară, bătăile mai rare ale cordului, tensiunea arterială redusă, oprirea inimii. Uneori este necesară dializă de urgenţă (K+ > 6,5 mmol/l).

L

Lichid

Majoritatea pacienţilor care încep dializa au surplus de lichid în organism, chiar în absenţa edemelor vizibile. Dializa permite eliminarea surplusului de lichid. Pacienţii cu volumul redus de urină acumulează lichidul între şedinţele de dializă. Volumul acumulat se măsoară prin cântărire înainte şi după dializă. Se recomandă acumulare nu mai mult de 5% din masa uscată a corpului între dialize, ceea ce impune respectarea dietei.

M

Monitorizare

Monitorizarea pacientului cu IRC terminală este efectuată de medicul centrului de dializă. Lunar se efectuează analiza generală de sânge, coagulograma, analizele biochimice. O dată în 3 luni se determină nivelul fierului şi parathormonului în ser. O dată în 6 luni se efectuează radiografia cutiei toracice şi ECGse apreciază marcherii hepatitelor virali. O dată pe an se efectuează ecocardiografia, ecografia abdominală, se apreciază prezenţa HIV/SIDA,  sifilisului. În funcţie de maladiile asociate se efectuează şi alte analize şi investigaţii, conform indicaţiilor medicului de familiei şi medicilor specialişti, în reţea medicală generală. Agravarea stării generale poate solicita investigaţii suplimentare de urgenţă.

N

Natriu

Nivelul sporit de natriu este asociat cu reţinerea apei în organism cu formare consecutivă a edemelor şi creşterea tensiunii arteriale (durerea de cap, dereglările vederii şi complicaţii vasculare şi cardiace). Pentru pacienţii cu IRC terminală este caracteristică reţinerea natriului în organism. Prevenirea este posibilă prin limitarea consumului sării de bucătărie şi administrarea diureticelor.

O

Oasele (calciu şi fosfor)

În IRC terminală apare deficitul vitaminei D. Se dezvoltă rarificarea ţesutului osos, care duce la dureri în oase, deformaţii osoase şi fracturi. Nivelul redus de calciu slăbeşte contracţia musculară, iar cel sporit de fosfor – contribuie la sedimentarea sărurilor în diferite organe şi vase, afectând funcţia lor. Tratamentul este îndreptat la înlocuirea medicamentoasă a formelor active de vitamina D şi blocarea penetrării fosfaţilor din intestine.

P

Peritoneală

Dializa peritoneală utilizează ca membrană dialitică peritoneul pacientului. Schimbul de substanţe şi lichide se face în cavitatea abdominală. Pentru introducere/ evacuare a lichidului de dializă se utilizează cateterul special. Peritoneul rămâne funcţional 5-8 ani. Procedeul nu este atât de eficace ca hemodializ. Este indicat pacienţilor care nu au acces vascular pentru hemodializă (probleme vasculare, copii mici, tensiunea arterială joasă),  sunt alergici la heparină, au insuficienţă cardiacă severă, nu acceptă modificarea regimului indusă de hemodializă regulată.

R

Rinichii

Rinichiul reprezintă un organ-pereche, plasat din ambele părţi al coloanei vertebrale, cu dimensiuni ca pumnul persoanei în cauză şi masa circa 150 gr. După vârsta de 35 de ani fiecare persoană fiziologic pierde anual circa 1% din funcţie renală. Funcţiile rinichiului cuprind: excreţia diferitor toxine, menţinerea echilibrului acido-bazic şi de lichid, sinteza / destrucţia unor substanţe biologic active, responsabile pentru menţinerea tensiunii arteriale, producerea şi coagularea sângelui, dezvoltarea osului, funcţia sexuală, funcţia tractului gastro-intestinal.

S

Sânge

Pentru pacienţii cu IRC terminală este caracteristică o stare patologică numită “anemie” (“sângele slab”), care este responsabilă în mare parte pentru slăbiciune generală, tendința sporită spre oboseală şi greutate în respirație. Rinichii sănătoşi produc o substanţă numită “eritropoetina”, care este responsabilă pentru maturizarea elementelor sângelui roşu. Deficitul acestei substanţe şi duce la dezvoltarea anemiei la pacienţii renali. Tratamentul constă în substituirea medicamentoasă  sau transfuzii de sânge. Ultimul procedeu este mai puţin recomandat din cauza riscurilor asociate.

Ș

Şedinţa de dializă

Pentru a începe ședința de dializă pacientul este așezat în pat sau fotoliu și timp de câteva ore este conectat prin intermediul accesului vascular la aparatul de dializă numit și „rinichi artificiali”. Durata şedinţei de dializă variază între 2³⁰ şi 5 ore. Iniţial tratamentul de dializă este cu durata mai mică pentru a ajuta pacientul să se acomodeze la procedeul medical. În continuare, durata şedinţei de dializă creşte până la 4 ore. Durata mai mare a unei şedinţe de dializă poate fi necesară în tratamentul complicaţiilor IRC sau la grupe speciale de pacienţi.

T

Tensiunea arterială

În IRC se micşorează sintetizarea de către rinichi a substanţelor, care micşorează tensiunea arterială şi creşte sintetizarea substanţelor, care majorează tensiunea arterială. Astfel, se dezvoltă hipertensiunea arterială. IRC contribuie și la acumularea lichidului în organism, care la fel duce la creşterea tensiunii arteriale. Limitarea aportului de lichid conform volumului zilnic de urină, excluderea sării de bucătărie şi administrare regulată de medicamente antihipertensive sunt esenţiale în normalizarea valorilor tensionale. Tensiunea arterială trebuie să fie sub 135/85 mm Hg.

Ț

Ţinta tratamentului

În urma tratamentului prin dializă se realizează dezintoxicarea organismului, se elimină lichidul excesiv, se normalizează tensiunea arterială şi se compensează deficitele metabolice induse de IRC terminală. Ureea de obicei se normalizează la sfârşitul dializei, iar creatinina rămâne mărită de 3-5 ori. Se realizează “masa uscată”: tensiunea arterială se normalizează, dispar edemele şi apar crampe musculare. Deficitele metabolice se compensează  prin măsuri dietetice, vitaminoterapie, preparatele fierului, calciului şi administrarea eritropoetinei.

U

Ultrafiltraţie

Ultrafiltraţia este mecanismul eliminării lichidului suplimentar din organismul pacientului tratat prin hemodializă şi hemofiltraţie. În cazul dializei peritoneale lichidul suplimentar se elimină prin osmoză. Ultrafiltraţia poate fi aplicată pentru evacuarea lichidului suplimentar din organismul pacienţilor care nu suferă de IRC terminală, dar au edeme generalizate: afectare renală diabetică sau imună, insuficienţa cardiacă avansată ş.a.

V

Viaţa şi regim

Viaţa pacientului dializat este afectată de necesitatea efectuării regulate a şedinţelor de dializă. Însă, pacientul poate continua majoritatea activităţilor de rutină între dialize. Regimul de hemodializă presupune efectuarea a 2-3 şedinţe pe săptămână. În dializa peritoneală se efectuează 5 şedinţe ziua şi o şedinţă – noaptea. Alegerea regimului de dializă se efectuează de către medicul curant şi depinde starea generală a pacientului, funcţia renală restantă, toleranţa procedeului la dializă, rezultatele investigaţiilor efectuate, prezenţa complicaţiilor IRC, posibilităţile reale ale centrului de dializă. Deci nu trebuie să vă limitați activitățile ci doar să revedeți programul zile și să includeți în acesta ședințele de dializă pe care trebuie să le respectați cu strictețe

W

Week-end şi concediul de odihnă

Hemodializa nu este motiv nici pentru renunțarea la călătorii. Acestea sunt posibile în localitățile unde sunt centre de dializă, important este din timp să faceți programarea la ședințele de dializă.

Y

Yoga și activitate fizică

efortul fizic dozat (autodeservire, activităţi de casă de rutină, mersul ş.a.) ameliorează calitatea vieţii şi starea sănătăţii pacientului, contribuie la mai bună reintegrare socială a pacientului. Printre antrenamente sunt preferabile activităţile fizice statice (yoga, pilates, masajul) de intensitate uşoară-medie şi nu cele dinamice (alergare, exerciţii cu forţă).

Z

diabet Zaharat

Diabetul zaharat reprezintă cea mai frecventă cauză a IRC terminale. IRC terminală apare peste 10-25 de ani după debutul diabetului. Prevenirea progresiei bolii renale se realizează prin normalizarea nivelului de zahăr în sânge cu ajutorul dietei sau medicamentos. Deoarece supravieţuirea la dializă sau după transplant renal este redusă în comparaţie cu persoane fără diabet, se recomandă iniţiere mai precoce a substituţiei funcţiei renale.